Astăzi vorbim despre tulburările conduitei alimentare. Dar şi despre cum este dovedit ştiinţific faptul că terapia cognitiv-comportamentală poate aduce îmbunătăţiri majore asupra pacienţilor care se confruntă cu anorexie nervoasă sau bulimie nervoasă.
Cum recunoaştem anorexia nervoasă şi bulimia nevoasă?
Anorexia nervoasă – reprezintă refuzul de a menţine greutatea corporală peste sau la nivelul minim normal pentru vârsta şi înălţimea subiectului. Aceasta se manifestă printr-o teamă intensă a subiectului că va creşte în greutate, deşi acesta are mult sub greutatea normală.
Bulimia nervoasă – reprezintă o dereglare digestivă caracterizată prin hrănire în exces, recurentă, urmată de un comportament compensatoriu. Aceasta se manifestă prin episoade recurente de mâncat compulsiv, vomă provocată sau folosirea în exces a medicamentelor pentru slăbit.
Poate aţi observat deja că ambele afecţiuni au în comun termenul ‘’nervoasă’’. Acest lucru se datorează faptului că ele pot apărea pe fond psihic şi pot reprezenta un real pericol.
Pacienţii care suferă de anorexie sau bulimie, au de obicei, şi o imagine de sine scăzută. Se focusează doar pe aspectul fizic, încercând mereu să fie cât mai slabi, să aibă imaginea ‘’perfectă’’. Realitatea lor se este distorsionată şi nu pot vedea lucrurile cu claritate. Fac orice pentru a ajunge la greutatea dorită. Ajung să se înfometeze sau recurg la comportamente alimentare dăunătoare.
Social media şi mass media au contribuit şi mai mult la cultivarea unui standard de frumuseţe aproape imposibil de atins. Acest lucru afectează cu precădere tinerii. Aceştia caută ‘’modele’’ şi îşi doresc să ajungă ca ele cu orice preţ. Ajung astfel să sară peste mese sau sa meargă la sala excesiv de mult ca să arate ca idolii lor. Noi, ca părinţi, trebuie să încercăm să le reamintim mereu că sunt frumoşi aşa cum sunt. Să îi încurajăm să devină versiuni mai bune ale lor, dar într-un mod responsabil. Printr-un stil de viaţă sănătos şi sustenabil pe termen lung.
Nu trebuie să uităm că ne ‘’programăm’’ corpul prin obiceiurile noastre. Dacă dezvoltăm obiceiuri alimentare sănătoase şi ne ţinem de ele o perioadă îndelungată de timp, într-un final, vom observa şi rezultatele. Şi nu doar cele de ordin fizic. Dar şi cele de ordin psihic: o dispoziţie mai bună şi un mindset corect.
Cum poate ajuta terapia cognitiv-comportamentală?
În procesul terapeutic se lucrează pe 3 paliere:
Perfecţionismul – pacientul are convingerea că trebuie să fie lipsit de defecte din punct de vedere fizic ca să fie plăcut de ceilalţi şi ca să se poată simţi bine în propria piele.
Gândirea dihotomică – pacientul are o gândire de tipul totul sau nimic.
Autoevaluările cu conţinut negativ – pacientul are o imagine de sine scăzută şi se evaluează doar în funcţie de aspectul fizic.
Terapia dedicată tratării anorexiei sau bulimiei se realizează în etape. Acesta este un proces de lungă durată, iar pacienţii au nevoie constant de îndrumarea terapeutului pentru a nu se intoarce la vechile obiceiuri. Terapia are ca scop final, reconstrucţia schemelor mentale, dar şi realizarea unor patternuri noi şi obiceiuri sănătoase.
