Cand incepi sa crezi in tine?

“Viata nu este usoara pentru niciunul dintre noi. Si ce-i cu asta? Trebuie sa avem perseverenta si mai presus de toate, incredere in noi insine. Trebuie sa credem ca suntem talentati pentru a face ceva si acel lucru trebuie obtinut.” – Marie Curie

Increderea de sine, acest ingredient fara de care nu poate fi conceputa reteta unei vieti implinite, este sentimental pe care ne straduim sa-l dobandim. Nu ne nastem increzatori, dobandim incredere in propriile forte inca de la primii pasi, ridicandu-ne dupa prima cazatura, reusind sa trecem cu brio de primul examen si asa mai departe. Dobandirea increderii de sine este de fapt piatra de Sisif pe care ne straduim s-o ducem spre varful muntelui mai toata viata. Si ca in mitologie, piatra se tot rostogoleste spre poale si ne lasa in drum nemultumiti de noi insine, de alegerile noastre, de reusitele la care speram si chiar dezamagiti de propriile reactii in anumite situatii.

Increderea de sine este telul nestiut dupa care ”alergam” uneori fara a ne da seama ca spre el tintim. Avem nevoie de incredere in noi pentru a reusi in viata. Numai un narcisist sau cineva ale carui perceptii s-au indepartat de la realitate poate spune ca n-are nevoie de incredere in sine pentru a se declara multumit de viata sa.

Cand incepem sa avem incredere in noi insine? Inca din copilarie, as zice. Si precum un zid de caramizi, punem de-a lungul vietii, piatra peste piatra la constructia Marelui Zid al Increderii de Sine. Fie ca sunt mici sau mari, realizarile noastre, reusitele, intamplarile positive si oamenii poziviti din viata noastra ne influenteaza increderea in noi. Si cum facem sa crestem increderea in propriile persoane? Ne ”sprijinim” pe aprecierea pe care o primim de la cei din jurul nostru, ne ”mangaiem” cu sentimentul de implinire atunci cand ne reusesc proiectele personale si ne ”aplaudam” pe noi insine atunci cand reusim sa facem bine pentru cei apropiati sau, mai ales, pentru cei mai putin avantajati de soarta.

Sa ne acceptam asa cum suntem, cu bune si rele, pare sa fie primul pas in a cladi incredere in fortele proprii. Nu suntem perfecti, nimeni nu este, iar faptul ca suntem constienti de propriile defecte si ca le acceptam este un pas inainte in incercarea de a respinge sentimentul de neincredere in ceea ce suntem si in ce putem reusi.

Spunea inteleptul Dalai Lama:

„Urmeaza cei 3 R: respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.”

Aici cred ca trebuie sa lucram: sa ne respectam pe noi, pe ceilalti, si sa fim responsabili pentru actiunile noastre. Si sa devenim constienti ca atunci cand ne apreciem pe noi suntem capabili sa-i apreciem si pe ceilalti, chiar si in conditiile in care actiunile lor nu sunt neaparat in concordanta cu dorintele noastre.

Phone: 0739-000-550
Str. Muzeul Zambaccian nr.33, et.2
Bucuresti, Sector 1, Romania