Despre atasamentul de-a lungul vietii

Legaturile de atasament din copilarie vor “creiona” relatiile noastre ca adulti.

Psihanalistul britanic John Bowlby, renumit pentru cercetarile sale in domeniul dezvoltarii psihologice a copilului si pentru formularea teoriei atasamentului, considera ca elementul cheie este “atasamentul”. Prima relatie stabila de dragoste pe care copilul o dezvolta.

Cheia reusitelor din relatiile noastre ca adulti are la baza atasamentul solid cu mama sau cu persoana primara de referinta din viata noastra. Cand aceasta persoana este stabila, de incredere, copilul va prelua, inconstient, un puternic sentiment al sigurantei si al increderii in sine si in ceilalti.

Studiile stiintifice mentioneaza de asemenea sechelele atasamentului infantil atat asupra personalitatii individului cat si asupra calitatii relatiilor din viata de adult. Relatiile deteriorate din copilarie (cu persoanele de referinta) conduc la dificultati de socializare sau la relatii nesigure si lipsite de incredere, cu ceilalti.

Una dintre cele mai profunde traume traite in copilarie este trauma de abandon, clasificata ca fiimd trauma existentiala. Cu ajutor specializat, adultul va invata, cel mai probabil, cum sa traiasca cu ea, si cum aceasta sa nu i afecteze relatiile cu ceilalti. De vindecat, nu se vindeca.

Asadar, daca parintii au fost sensibili, disponibili si atenti, ar fi sa avem un atasament SECURIZANT. Daca atentia acordata de ei a fost secventiala si inconsecventa, cel mai probabil vom dezvolta un atasament ANXIOS. Iar daca au fost distanti, rigizi si insensibili la nevoile noastre, stilul de atasament va fi unul EVITANT.

Felul in care ne am simtit in copilarie, iubiti sau respinsi, inconstient, il vom multiplica. Constientizand, insa, putem sa reconfiguram prezentul. In favoarea noastra.

Sa fie cu sens tot ceea ce faceti!

Phone: 0739-000-550
Str. Muzeul Zambaccian nr.33, et.2
Bucuresti, Sector 1, Romania