Ce faci cand adolescentul tau sufera din dragoste?
Cand copilul e mic, problemele de amor sunt tratate cu zambete si o inghetata. Sau un joc nou. Sunt mici tertipuri gandite de parinte sa alunge tristetea de pe fata copilului.
Dar ce te faci atunci cand copilul tau, lovit deja de furiile hormonilor adolescentei, vine si plange din dragoste? Toate furiile si toate stihiile se dezlantuie in inima ta de parinte, care la randul lui a trecut prin asta. Te zvarcolesti… te tavalesti, ai vrea sa intervii. Iti tii copilul in brate si plangi inauntrul tau deodata cu el. Pentru ca, desi stii ca trece, primele suferinte din dragoste te dor si pe tine… ale lui si ale tale. Ai vrea sa il ajuti. Dar nimeni nu poate sa vindece suferinta inimii frante. Doar timpul.
Si mai stii tu ca parinte ca suferintele astea iti calesc inima, iti formeaza caracterul, iti ghideaza alegerile. Cum spun americanii: no pain, no gain. Sau cum spune poporul roman, mereu ludic si foarte plastic in exprimare: fiecare sut in fund e un pas inainte.
Si oricat de mult doare, tu stii ca e doar primul sut… o sa mai fie si altele. Dar nu poti trai tu viata copilului tau. Nu ii poti pune tu in cap intelepciunea mintii si inimii tale deja tabacite de durerile proprii.
Iti vine sa te duci sa infrunti orice pentru a-i sterge lacrimile, dar stii in egala masura ca fara cresterea emotionala nu devenim adulti intregi, completi, empatici.
Si nu iti ramane decat sa iti iei copilul in brate si sa ii zici aproape ca un disc stricat: Shhhh, o sa treaca, o sa treaca.
Stai alaturi de copilul tau. Eplica-i ca, paradoxal, dar e ok sa doara astfel de suferinte. Sa nu le inhibe si nici sa nu le nege. Sa le simta. Sa le traiasca. Nu-i spune ca ..fostul partener e vreun fraier. Bine ca a plecat. Nu. Concentreaza-te pe copilul Tau. Spune-i ca e normal sa doara. Durerea apare inevitabil in aceasta viata. Suferinta e alegerea noastra
Pentru ca, adult fiind, descoperi ca timpul minimizeaza durerile. Nu le sterge, nu le vindeca, dar le pune o crusta de uitare cu care poti sa traiesti. Asa suntem toti, asa va fi in continuarea lumea. Empatia se construieste cu intelegerea durerii.
Incurajeaza-i lacrimile! Sunt bune, curata, sterg, duc durerea mai departe… Si baietii, si fetele plang. Nu e vreun cliseu, e o realitate. Nu ne smiorcaim, dar durerea merita traita. Pentru ca doar asa ne reconstruim. Ne scuturam si mergem mai departe. Fiecare suferinta a copilului tau e si suferinta ta. Dar e si lectia ta. Toate trebuie traite la timpul lor. Si apoi lasate in urma.
Caci da, si maine e o zi, cum spune Scarlet O’Hara in Pe aripile vantului
